Restaurare Icoană
Pictură în tempera – Restaurare Icoană pe lemn
Titlul lucrarii: Maica Domnului cu Pruncul
Icoana lipoveneasca
Tehnica: tempera pe lemn
Starea de conservare – diagnostic
1. Degradări la nivelul stratului suport
a. Atac xilofag
b. fracturi și tensiuni ale suportului care pe centru au generat o fisură ce străbate întreaga grosime a panoului
c. inserţii metalice
d. depuneri aderente şi neaderente pe verso, pe canturi; depuneri de natură biologică
2. Degradări la nivelul stratului de preparaţie
a. Cracluri de bătrâneţe
b. Lacune profunde până la suport şi lacune superficiale între straturile de grund
b. Ridicături sub formă de acoperiş în două ape
c. Desprinderi
3. Degradări la nivelul peliculei de culoare
a. Eroziuni, zgârieturi ale peliculei de culoare;
b. Lacune datorate pierderii peliculei de culoare odată cu stratul de preparaţie
4. Degradări la nivelul peliculei de verni
a. Viciu de tehnică: verni neuniformizat
b. Depuneri aderente si neaderente
Consolidarea stratului pictural
Operaţiunile de conservare restaurare au început prin consolidarea stratului pictural, dupa care au urmat:
-Curăţarea verso-ului si canturilor
-Îndepărtarea inserţiilor metalice
-Lipirea blaturilor de lemn
-Curăţarea lacunelor stratului pictural
-Îndepărtarea depunerilor şi a verniului îmbătrânit
-Chituirea lacunelor – completarea stratului pictural
-Integrarea cromatică a eroziunilor şi lacunelor chituite
-Vernisarea finală
Lacunele chituite au fost integrate in tratteggio
Icoana a fost restaurată respectând principiile restaurarii
Principii de restaurare a bunurilor culturale
1. ‘Primum non nocere” Potrivit acestui principiu nici un bun de patrimoniu nu trebuie să fie afectat în nici o formă sau împrejurare în cursul procesului de restaurare;minima intervenţie primează.
2. Respectarea integrităţii obiectului.nici o intervenţie nu trebuie să înlăture, sau să diminueze, să falsifice sau să facă obscură valoarea obiectului sau părţi ale acestuia.
3. Folosirea unor materiale similare celor originale sau, dacă acest lucru nu este posibil, materialele de substituire să aibă proprietăţi fizico-mecanice cât mai apropiate celor originale.
4. Folosirea unor materiale substanţe testate în restaurare un timp mai îndelungat şi care să fie reversibile. Se consideră reversibile numai acele substanţe şi materiale care se pot înlătura din operă oricînd după restaurarea acesteia în condiţii care nu ar afecta în nici un fel starea obiectului.Evitarea folosirii unor substanţe, materiale, produse comerciale de sinteză, ale căror proprietăţi nu se cunosc.
5. Prevenirea efectelor secundare. În activitatea de restaurare, consevare, se vor utiliza numai materiale şi substanţe care nu ar modifica, prin intermediul unor efecte secundare, starea obiectului sau patina acestuia, imediat sau în timp.
6. Lizibitatea intervenţiei.Toate intervenţiile pe obiect din punctul de vedere al naturii, amplasării, complectări zonale sau lacunare etc. să se poată decela uşor fie prin examinare directă (macroscopic, cu ajutorul radiaţiior UV şi IR) sau cu ajutorul documentaţiei aflate în dosarul de restaurare.
7. Actul de restaurare nu îşi propune să creeze un obiect nou.El urmăreşte să aducă obiectul la o stare, aspect, morfologie care să comunice cît mai complect funcţia acestuia înainte de introducerea sa în colecţie.
8. Restaurarea încetează acolo unde începe ipoteza.Se pot completa lacunele sau se întregesc părţile lipsă la obiectele la care s-a păstrat cel puţin 50% din original, dar numai dacă există analogii care să permită reconstituirea lor ştiinţifică.
9. Urmărirea evoluţiei stării obiectului restaurat prin efectuarea unor controale periodice.
10. Toate operaţiile, procesele, intervenţiile la care este supus obiectul se consemnează.Se interzice intervenţia pe obiect înainte de a se consemna şi prin imagini vizuale(fotografii, schiţe etc.)starea acestuia.