Icoana Sfinţilor Brâncoveni

Martiriul Sfinţilor Brâncoveni

Icoana Sfintilor Brancoveni
Icoana Sfintilor Brancoveni – Iconograf Liviu Dumitrescu

Descrierea icoanei

   În icoana Sfinților Brâncoveni este reprezentat momentul momentul martiriului. Forma de bază a structurii compoziționale este pătratul direcția mișcării fiind dată de diagonala ascendentă. Spațiul are o profunzime redusă fiind limitat la prim-planul reprezentării și închis în fundal. Evenimentul reprezentat se desfășoară în prim-planul scenei: prin mărirea proporțiilor lor personajele situate în spate ajung să aparțină acestui prim-plan.

Ritmul este dat de diagonala descendentă pe care se întălnesc nimburile Sfinților. Brâncovenii sunt reprezentați în veșminte albe ce exprimă puritatea având tente diferite de oranj, violet, verde și albastru, desculți în genunchi cu privirile și bratelele ridicate către Mântuitor. Toți țin în mâini crucea voievodală.

Icoana Sfintilor Brancoveni (3)
Detaliu din icoana Sfintilor Brancoveni

Ei sunt plasați pe un fond roșu vermilion ce exprimă izbucnirea vieții exuberante, simbolizează tinerețea, frumusețea, iubirea, dragostea spiritualizată, jertfa, altruismul.

Icoana Sfintilor Brancoveni

Fondul roșu este modulat prin suprapunerea transparentă a culorii. Straturile subțiri de culoare materială diluată și etalate pe fondul pregătitor de ocru nu au o grosime uniformă, ele sunt mai transparente sau mai opace, lăsând să apară mai mult sau mai putin stratul de ocru care funcționează ca o sursă de lumină la baza icoanei.

Mântuitorul este reprezentat în partea superioară dreapta în mandorlă cu mâna dreapta binecuvâtând iar cu cea stanga le arată Brâncovenilor Evanghelia pe care scrie A, Ω ( începutul și sfârșitul). Mandorla este înconjurată de stele de aur simbol al lumii cerești dispuse pe arcele concentrice ce pleacă de la mandorlă.

Icoana Sfintilor Brancoveni

Figurile Sfinților mai apar reprezentate întemnițate în Închisoarea celor șapte turnuri și în partea inferioară dreapta pe un fond roșu închis ce simbolizează sângele vărsat pentru credință, apar doar capetele tăiate alaturi de sulițele în care au fost purtate (fig. 95). Între capete si figurile Sfintilor în genunchi se alfa un pergament în care scrie: …Să-L slăvim pe Dumnezeul vieții noastre, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh… .

Icoana Sfintilor Brancoveni

Iconograf- Liviu Dumitrescu

Icoana Sfintei Treimi

Icoana prezentată are ca izvod icoana Sfintei Treimi pictată de Andrei Rubliov.  În prezent originalul se află la Galeriile Tretiakov din Moscova.

Icoana Sfanta Treime Rubliov
Sfanta Treime

 

Descrierea icoanei

In fundalul icoanei, cortul lui Avraam este infatisat asemenea unui Palat sau asemenea Templului, si Stejarul de la Mamvri, amintind de Pomul Vietii.

Cei trei ingeri: supli si usori, masura trupului lor este de 14 ori masura capului, fata de 7 ori, cum este in reprezentarile iconografice obisnuite. Aripile si transparenta culorilor le dezvaluie imaterialitatea si lipsa oricarei greutati. Perspectiva este inversa, ceea ce, desfiintand distanta, apropie figurile si arata ca Dumnezeu este aici. Liniile converg catre privitor pentru a se intalni in inima sa.

Cei trei ingeri reveleaza viata interioara a dumnezeirii. Ei se afla in repaus: pacea suprema a lui Dumnezeu. Dar repausul este si extaz – adica o iesire din sine – caci in Dumnezeu, stabilitatea si miscarea sunt acelasi lucru, ne invata Sf. Grigorie al Nyssei. Miscarea porneste de la piciorul stang al ingerului din dreapta si continua in aplecarea capului sau, trece la ingerul din mijloc si se prelungeste, de-a lungul ingerului din stanga, pana la picioare. Fiecare inger poarta un sceptru vertical, simbol al aspiratiei celor pamantesti catre cele ceresti. Sceptrele sunt insemnul aceleiasi puteri imparatesti pentru fiecare.

Icoana Sfanta Treime Rubliov
Detaliu Icoana Sfanta Treime

Cele trei persoane dumnezeiesti sunt in conversatie si exprima dragostea treimica. Expresia preaplinului iubirii este potirul, ingerii fiind grupati in jurul merindei dumnezeiesti. Mielul care se afla in potir leaga acest ospat dumnezeiesc de relatarea din Apocalipsa, referitor la Mielul jertfit inainte de intemeierea lumii.

In partea superioara a mesei intalnim forma geometrica dreptunghiulara: cele patru colturi fac trimitere la cele patru Evanghelii si la propovaduirea acestora in intreaga lume. Pomul vietii strabate masa si radacinile sale ajung pana la dreptunghiul pamantului, alimentate fiind de continutul potirului.

Cercul perfect este realizat de conturul celor trei persoane dumnezeiesti, centrul cercului fiind mana aflata in mijloc. Cercul este semnul vesniciei dumnezeiesti. Potirul, punct de convergenta al celor trei, cuprinde taina iubirii Tatalui Care rastigneste, iubirii Fiului rastignit, iubirii Duhului care invinge prin puterea crucii, asa cum explica mitropolitul Filaret al Moscovei in predica din Vinerea Mare a anului 1816.

Aceasta viata launtrica, ce uneste cele trei persoane inchise intr-un cerc si care se impartaseste celor din jur, dezvaluie intreaga adancime inepuizabila a acestei icoane. Ea aminteste de cuvintele lui Dionisie Areopagitul, potrivit caruia “o miscare circulara inseamna ca Dumnezeu ramane identic cu Sine si contine in Sine partile intermediare si extremitatile care sunt in acelasi timp si cuprinzatoare si cuprinse, si ca readuce la Sine tot ceea ce aplecat de la El.

Unghiul format de capetele si trupurile celor doi ingeri aplecati catre ingerul central ii uneste pe toti trei. Gesturile mainilor lor sunt indreptate catre potirul euharistie cu Mielul de jertfa. Acest Miel simbolizeaza jertfa de bunavoie a Fiului lui Dumnezeu si uneste gesturile ingerilor, pentru a arata unitatea de vointa si de actiune a Preasfintei Treimi care face un legamant cu Avraam.

Imagini din timpul lucrului

Ingerii nu sunt lipsiti de individualitate, iar caracterul fiecaruia este exprimat in raport cu lucrarea sa in lume. Ingerii sunt grupati in icoana in ordinea din Simbolul de credinta: “Cred intr-Unul Dumnezeu, Tatal, Fiul si Sfantul Duh”.

Nici ingerul central, nici ceilalti doi nu au nimbul crucifer. Intrucat este cu neputinta sa pictezi prima persoana a Preasfintei Treimi, intr-un mod rezervat si reticent, iconografia a folosit o nuanta sobra, si nedefinita pentru vesmantul ingerului din stanga: trandafiriu sters, cu reflexe cafenii si albastre-verzui.

Ingerul central este prevazut cu mai multe detalii. El este cuprins in potirul alcatuit de contururile interioare ale ingerilor din stanga si din dreapta. In vesmantul sau purpuriu acoperit cu mantia albastra se regasesc culorile traditionale ale Fiului lui Dumnezeu intrupat.

Pentru a arata proprietatile celei de-a treia persoane a Preasfintei Treimi, care pe toate le innoieste si le da viata, culoarea dominanta folosita este verdele, ceea ce, potrivit interpretarii Sfantului Dionisie Areopagitul, inseamna tinerete si deplinatate a puterilor. Culorile ii unesc intre ei pe cei trei ingeri si contrasteaza cu aripile, de culoarea graului copt. (text crestinortodox.ro)

Iconograf – Liviu Dumitrescu


  • Pentru a comanda o lucrare va rog sa completati formularul de contact.
  • Se pot comanda si alte reprezentari iconografice in afara celor prezentate pe site.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca

Zugravul Maicii Domnului – Sfântul Apostol Evanghelist Luca

icoana pictata Sfantul Luca (1)
Sfantul Luca

Sfânta Tradiţie îl mărturiseşte neîncetat pe Sfântul Apostol Luca drept zugrav şi iconar al Maicii Domnului. Se crede că sfântul a pictat mai mult de 70 de icoane cu Maica Domnului, la multe dintre ele, el având-o drept model pe Maica Domnului în persoană, ea încă trăind în acea vreme.

Triptic Sf Luca, Sf Constantin cel Mare ,Sf. Ana
Triptic Sf Luca, Sf Constantin cel Mare ,Sf. Ana

În tripticul prezentat îl avem în centru pe Sfântul Luca ce ţine în mână icoana Maicii Domnului pictată, în stânga pe Sfântul Împărat Constantin cel Mare singurul dintre toţi împaraţii Romei care l-a preaslăvit pe Dumnezeu, Împăratul a toate iar in partea dreaptă a Sfântului Luca o avem reprezentată pe Sfânta Ana, maica Fecioarei Maria.

Maica Domnului ne spune că Apostolul Luca i-a zugrăvit chipul cu culori pe lemn. Mănăstirea Peştera cea Mare din Ierusalim a păstrat în arhivele ei minunile săvârşite la întemeierea ei. Astfel, celor doi ctitori ai mănăstirii, Maica Domnului le-a spus ca vor gasi în Ahaia, Grecia, o icoana de-a ei “zugrăvită de Evanghelistul Luca, acel bărbat în care vorbeste Duhul lui Dumnezeu”.

icoana pictata Sfantul Luca (2)

În viaţa Sfintei Eufrosina se păstrează o altă minune, edificatoare în cele mărturisite anterior. Astfel, în vremea rugăciunii cuvioasei, într-o peşteră din munte, unde se află o icoană, Maica Domnului a vorbit tainic, zicând: “Această icoană a mea este pictată de Evanghelistul şi pictorul Luca.”

În jurul anului 430, împărăteasa Evdochia a trimis Pulheriei, sora împăratului, aflată în Constantinopol, una dintre cele trei icoane ale Maicii Domnului zugrăvite de Sfântul Apostol Luca, aflate în Ierusalim.

Mănăstirea Sumela se află şi ea printre mărturiile de bază ale învăţăturii despre zugravul Maicii Domnului. Astfel, întemeierea mănăstirii prin secolul al V-lea este pusa în legătură cu o astfel de icoană a Maicii Domnului, zugrăvită de Apostolul Luca.

Sfântul Ioan Damaschin, mare iubitor şi apărător al sfintelor icoane, ne scrie: “Dumnezeiescul Apostol şi Evanghelist Luca a zugrăvit întocmai sfântul şi prea­cinstitul chip al Maicii lui Dumnezeu, Maria, pe care a întâlnit-o la Ieru­salim, aflându-se înca în trup şi predicând în Sfântul Sion. A pictat-o pe Preacurata Fecioara în culori şi în amestec de ceara, pe o bucată de lemn, ca să ne-o lase amintire şi să ne-o arate aşa cum era în realitate, dar văzută ca într-o oglinda. Maica Domnului insăşi binecuvântand-o, i-a spus: Ha­rul meu va fi cu ea.”

Nichifor al Constantinopolului, patriarh în anul 814, dă mărturie despre faptul că Apostolii au pictat primele icoane cu Mântuitorul şi cu Maica Domnului, unii în scris, iar altii în culori: “Icoane­le sfinţilor trebuiesc cinstite ca unele ce au apărut de la început, la un semn al lui Dumnezeu, ca şi icoanele zugrăvite de mâinile Apostolilor, cele ale Domnului Hristos Însuşi şi ale Celei ce L-a născut.”

Mănăstirea Avramiţilor a trimis o scrisoare împăra­tului Teofil (830), luptător împotriva icoanelor, zicându-i astfel: “Chipurile din sfintele icoane dovedesc că Apos­tolii au vieţuit împreună cu ei şi i-au cunoscut îndeaproape – pe Domnul Hristos şi pe Maica Sa -, ca, de pildă, Luca, dumnezeiescul apostol, care i-a pictat chipul Născătoarei de Dumnezeu.”

Sfântul Simeon Metafrastul, în jurul anului 820, ne scrie: “Se spune că Lu­ca este cel mai plin de har dintre toţi, pentru ca el a fost primul care, pictându-le în ceară şi în culori, ne-a lăsat, ca să le cinstim în icoană până azi, chipul Domnului nostru Iisus Hristos şi pe cel al Celei ce L-a născut şi ni Le-a dat nouă, chipuri pe care le-a văzut cu ochii săi şi pe care ni le-a lăsat aşa cum arătau cu adevărat. Tot el a facut icoana Născătoarei de Dumne­zeu, pictând-o în ceara.”

Sfântul Teofan Kerameul, în jurul anului 860, notează: “Evanghelistul Luca, cel care a scris cu atâta artă Evanghelia Domnului Iisus, a pictat şi în ceară şi cu culori icoana Maicii lui Dumnezeu care-L ţine în braţe, îmbrăţişându-L pe Domnul, icoana care mai există şi azi în Constantinopol.”

Nichifor Callistos, trăitor în anul 1280, scrie: “Se spune că primul care a pictat icoana lui Hristos, pe cea a Născătoarei, dar şi icoanele apostolilor de frunte a fost Luca. (…) Acolo unde se afla icoanele sfintilor ucenici ai Mân­tuitorului, Petru şi Pavel, acolo se află şi icoana lui Hristos însuşi şi a Celei ce L-a născut. Cele mai multe icoane pe care le cunoaştem, care s-au păs­trat până azi, au fost zugrăvite în chip suprafiresc, în culori, şi se spune că Apostolul Luca le-a zugrăvit, cu mâini pricepute, pe primele, fiind primul iconar. Exemplul lui l-au urmat apoi si alti bărbaţi din vechime.”

Mănăs­tirea Oplus păstrează un vechi manuscris din secolul al X-lea în care Teoctist Rameotis a lăsat scris: “Luca, evanghelistul cel sfânt, a lucrat în ceară icoana Maicii lui Dumnezeu şi apoi a pictat-o cu culori, în icoana care acum se păstrează în Marea Peşteră, Maica Domnului apare ţinându-L în sfintele-i braţe pe Domnul.” (text crestinortodox.ro)

Iconograf Liviu Dumitrescu

 

Icoana Sfântului Ioan Gură de Aur

Sfantul Ioan Gura de Aur

Icoana se află în Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului deasupra Moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur. În această postare este prezentat doar registrul central al icoanei ea fiind înconjurată de scene cu reprezentări din viaţa sfântului.

Sfantul Ioan Gura de Aur

Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte la 13 noiembrie pe Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului.  Anul 2015 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi“ şi „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii“.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2015 ca „An omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi“ în şedinţa din data de 29 octombrie 2013. La iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de a fi concretizată la nivel local şi în fiecare eparhie această temă a anului 2015, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat în şedinţa de lucru din 29 septembrie 2014 declararea anului 2015 ca „An comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii“ în Patriarhia Română. Potrivit hotărârii Sfântului Sinod, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost ales datorită faptului că, prin viaţa şi activitatea sa, „s-a dovedit a fi un apărător al dreptei credinţe, un învăţător al pocăinţei, un luminător al familiei creştine şi al vieţii monahale şi un promotor al filantropiei creştine“.

La puţin timp după moartea sa, Sfântul Ioan Hrisostom a fost privit atât de ortodocşi cât şi de catolici nu numai ca un predicator şi exeget remarcabil, ci şi ca o voce autoritară în probleme de credinţă. Pentru că Hrisostom a fost şi un mare interpret – deşi nu şi sistematizator – al doctrinei creştine, Biserica l-a numit marele învăţător al lumii.(CrestinOrtodox.ro)

Sfantul Ioan Gura de Aur

 

 

 

Icoana învierii Domnului

icoana Invierii DomnuluI

Icoana face parte din catapeteasma Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului din Bucureşti.

Icoana învierii Domnului acest praznic este, de fapt, icoana Pogorârii la iad, ultima treapta a scării smereniei Mântuitorului, a drumului Crucii, atingere a adâncului în care zăceau drepţii Vechiului Testament, împreuna cu Adam şi Eva. Este icoana în care Dumnezeu-iubire se pogoară la nivelul omului pentru ca pe om să-l ridice la înaltimea Sa.

icoana Invierii Domnului

Iconografia ortodoxă prezintă două variante compoziţionale ale acestei teme, una în care Iisus Hristos este reprezentat în profil sau semiprofil, avându-i pe Adam şi Eva de o parte a Sa, iar cealaltă în care El, într-o pozitie frontală, se află între cei doi protopărinţi, întinzându-le fiecăruia câte o mână.

icoana Invierii Domnului
Detaliu din icoană

În prima, atitudinea nesimetrică trădează gândirea orientalâ, în timp ce în a doua citim atitudinea hieratică, solemnă, specifica lumii grecesti, bizantine. Într-una Hristos se află într-un dialog direct cu Adam şi Eva, în timp ce în cealaltă  El pare că se adresează direct şi noua, cei care în fiecare moment avem nevoie să fim scoşi din mormântul păcatelor, în oricare din variante El purtând vizibil însemnele Patimilor.

icoana Invierii Domnului

Veşmântul său nu mai este cel din timpul slujirii pământeşti, ci este mai întotdeauna de un alb strălucitor, auriu sau cu lumini aurii, simbolizând firesc lumina Învierii, slava de care S-a bucurat Mântuitorul precum şi demnitatea Sa împărătească, manifestată plenar în acest moment al Învierii.  Tot un atribut al slavei dumnezeiesti este mandorla, un simbol al luminii, fapt pentru care ea este întotdeauna deschisă la culoare. Din punct de vedere vizual ea focalizeaza atenţia asupra lui Iisus Hristos, care a mărturisit: “Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmeaza Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8,12) Mandorla este un atribut divin ce apare doar Îîn icoanele Schimbării la faţă şi ale Înălţării, întotdeauna de forma circulară, perfectiunea specifică acestei forme estetice fiind o manifestare a perfecţiunii divine şi a odihnei. În icoana Învierii ea este de formă migdalată, o accentuare a verticalităţii, traseul drumului de la cer la pământ al slavei şi foarte rar circulară.

Gesturile Mântuitorului sunt mai întotdeauna dinamice, variind însă de la acea simplă aplecare a Sa către făptura căzută până la gestul de un extrem dinamism prezent la paraclesion-ul de la Chora, unde Hristos se mişcă aici cu o extraordinara energie fizică, trăgându-i pe Adam şi Eva din mormantul lor, astfel încat ei par a zbura prin aer, un original mod de a exprima triumful divin.

icoana Invierii Domnului
Detaliu din icoana

Cum nu doar omul a fost restaurat, ci şi cosmosul întreg, e firesc ca şi el să fie prezent în icoană sub forma muntilor ce incadreaza în partea superioara întreaga scenă. Faptul că Învierea este manifestarea demnităţii împărăteşti, explică prezenta slujitorilor Împaratului cerului şi al pământului, îngerii, cu atât mai mult cu cât evenimentul nu este preamărit doar de cei direct implicaţi, oamenii, ci şi de îngeri – “Învierea ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inima curată să Te mărim” – motiv pentru care în partea superioară a icoanei se află doi îngeri, adesea ţinând în mâini însemnele Patimilor.

icoana Invierii Domnului

La cele două capete ale coordonatei verticale se află, în partea cea mai de jos, iadul, iar în partea cea mai de sus, cerul. “Pogoratu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului ăi ai sfăramat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legati, Hristoase; şi a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt.” (Irmosul Cantarii a 6-a din Utrenia Învierii) Adâncul negru ce se cască în josul icoanei reprezintă iadul, unde se citeşte chipul morţii, legată de mâini şi de picioare si cu o funie de gât. La picioarele Mântuitorului se află dispuse adesea pe diagonale cele două porţi ale iadului, care nu au fost doar deschise, ci desfiinţate. Dupa cum consemnează Evanghelia lui Nicodim, la pogorârea lui Iisus Hristos în iad a răsunat un glas asemenea tunetului şi zvonului furtunii: “Ridicaţi-vă portile, stăpâni (ai iadului), deschideţi-vă porti vesnice, ca să intre Împaratul slavei…”, la care stăpânul iadului a zis nelegiuitelor lui slugi: “Închideti portile de aramă şi puneţi zăvoarele de fier; luptaţi vitejeşte”. Şi din nou a răsunat glasul cel de asemenea cu tunetul: “Deschideti portile, dati de o parte portile veşnice, ca să intre împaratul slavei…”. În unele icoane apar mai multe detalii legate de aceasta înfrangere definitivă a morţii, lanturile sfăramate, cheile, lacătele zdrobite, îngerii care îl leagă pe satana. (crestinortodox.ro)

icoana Invierii Domnului
Imagine din timpul lucrului

Clip video

Cuprinde: realizarea icoanei pe pânză, a stratului pictural de la aplicarea proplasmelor până la blicurile de lumină.

Realizarea veşmintelor şi a portretelor.

Icoana a fost pictată  în stilul bizantin în tehnica acrilic pe pânză.

Dimensiunea 115/65 cm

 

 

 

Expozitia “Pași spre Lumină”

Icoane Liviu Dumitrescu

Expoziția – este organizată de Asociatia Filiala Artă Plastică Religioasă şi Restaurare a Uniunii Artiştilor Plastici din România şi va fi deschisă publicului in perioada 23 decembrie 2015 – 10 ianuarie 2016 la Galeriile Orizont, Bd. Nicolae Bălcescu nr.23 A, sect. 1, București.
Icoane Liviu Dumitrescu Tematica expoziției așa după cum reiese și din titlu dorește să afirme importanța artei sacre, artă ce este menită să lumineze această lume care este cuprinsă din nou de tenebre pe care aproape că le uitasem și să reliefeze importanța actului de restaurare deoarece redă lumina pierdută operelor și monumentelor ce s-au deteriorat în decursul vremii.
Efortul de restaurare și creația de artă sacră, deopotrivă reușesc să facă importanți Pași spre Lumină, lucru ce poate lesne fi regăsit într-un astfel de demers expozițional. Deosebit de dificil de realizat de altfel, datorită complexității operațiunilor de restaurare ce sunt prezentate și trebuie explicitate unui public îndeobște profan și datorită reticențelor și prejudecăților colegilor de breasla față de creatorii de artă sacră.
Pași spre Lumină își propune să readucă în peisajul expozițional bucureștean din perioada sărbătorilor de iarnă un altfel de expoziție, nu doar omagială și oportună ci, marcând însemnătatea și diferențierea calitativă a artiștilor plastici religioși față de pleiada de iconari și pictori pseudoecleziali ce împânzește în această perioadă mai toate simezele.

La expoziţie participa atât membri AFAPRR cât și alți membri ai UAP din România ca și studenți de la UNARTE și alți artiști și/sau restauratori din muzee, instituții de cultură din București și din țară, artiști străini propuși către Comitetul de Direcție și Comisia Profesională a AFAPRR.
Motto-ul expozitiei este un citat din Apostolul Luca, protectorul artistilor si al restauratorilor de arta: Ia seama, dar, ca lumina care este in tine sa nu fie intuneric! Luca 11:35.

Parteneri în organizarea expozitiei sunt Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti și Muzeul Național al Harților și Cărții Vechi. Parteneri media sunt Lăcașuri Ortodoxe-LO News și Jurnalul Bucureștiului.
Va lua cuvântul doamna dr. Vivian DRAGOMIR, director de proiecte la Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti și va prezenta criticul de artă Roxana PĂSCULESCU.
Curatorii expoziției sunt Cristian OLTEANU și Florin-Ionuț FILIP. (uap.ro)

Florin Ionut Filip- managerul cultural al Asociatiei, despre actul de creatie in arta religioasa, despre partenerii si colaboratorii in organizarea manifestarii, despre viziunea artistilor expozanti.

http://www.radioromaniacultural.ro/pasi_spre_lumina-42871

Pe site-ul prezentat mai sus puteti urmari intr-un scurt clip video intreaga expozitie.

Icoană pictată Sfantul Nicolae

Icoana pictata Sfantul Nicolae

Sfântul Ierarh Nicolae este, probabil, cel mai cunoscut şi mai iubit sfânt al Bisericii noastre, şi nu numai. Popularitatea de care el se bucură se datorează în primul rând generozităţii sale faţă de cei săraci şi nevoiaşi. El este ocrotitorul prin excelenţă al marinarilor, pescarilor, farmaciştilor, parfumierilor, dogarilor, copiilor, fetelor care urmează să se căsătorească, şcolarilor, avocaţilor şi al celor care suferă nedreptăţi la judecată. Redactarea unei „Vieţi“ a Sfântului Ierarh Nicolae, în sensul pe care astăzi îl are cuvântul biografie, este aproape imposibilă. Acest lucru este cauzat în primul rând de faptul că unica „Viaţă“ a Sfântului, alcătuită în secolul al IV-lea sau al V-lea, şi despre care aminteşte preotul Eustratie din Constantinopol (cca 580), s-a pierdut. Din această operă s-au salvat doar două relatări: prima, în care se aminteşte de eliberarea miraculoasă a trei locuitori nevinovaţi din Mira, iar a doua, în care se vorbeşte despre eliberarea a trei comandanţi din armata lui Constantin, condamnaţi la moarte pe nedrept. Aceste două relatări vor constitui ceea ce istoricii au numit „Praxis de stratelatis“.

Biserica Sfantul Nicolae din Cervenia  Icoana pictata Sfantul Nicolae

In icoana prezentata Sfantul Nicolae tine in mana Biserica din Cervenia

Icoana Sfantului ierarh Nicolae

Participarea Sfântului Ierarh Nicolae la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325, menţionată de Teodor Anagnostul (anagnost – citeţ – în Biserica „Sfânta Sofia“ de la Constantinopol), autor al „Istoriei Tripartite“, pare a fi singurul indiciu sigur privind istoricitatea Sfântului Ierarh Nicolae, de vreme ce documentele de care Teodor Anagnostul s-a folosit proveneau ori direct de la acest sinod, ori de la persoane care participaseră la el. Mare parte dintre informaţiile referitoare la viaţa Sfântului Ierarh Nicolae provin însă din texte separate, ca de exemplu: Encomionul (Cuvântare de laudă) Sfântului Andrei Criteanul († 740), redactat spre sfârşitul sec. al VII-lea, în care este menţionată încercarea Sfântului Ierarh Nicolae de a-l convinge pe Teognid (episcop în Niceea la 325, simpatizant al arienilor) să treacă de partea ortodocşilor. O altă sursă importantă o reprezintă o biografie a Sfântului, scrisă de un anume Mihail Arhimandritul (sec. al VIII-lea sau al IX-lea), în care sunt amintite mai multe episoade din viaţa sa, ca de exemplu: întâmplarea cu cele trei fete care urmau să se căsătorească, alegerea sa ca episcop în Mira, deşi era numai un laic, ajutorul dat celor din Mira pe timpul foametei (este vorba, probabil, de foametea din perioada 311-313 sau 333-334) şi distrugerea templului zeiţei Diana. Din păcate, aceste relatări proveneau dintr-o tradiţie orală din Mira, consemnată de arhimandritul Mihail abia după 400 de ani.

În concluzie, „Viaţa“ Sfântului Ierarh Nicolae nu este decât o înlănţuire de episoade importante din viaţa sa, care scot în evidenţă în chip magistral personalitatea lui.
Mutarea sfintelor moaşte de la Mira Lichiei la Bari

Mutarea sfintelor moaşte de la Mira la Bari, în anul 1087, reprezintă în viziunea istoricilor momentul crucial al dezvoltării cultului Sfântului Ierarh Nicolae în lume. Totuşi, aducerea sfintelor moaşte la Bari nu este, după cum s-a crezut şi se crede astăzi, un fapt care urmărea, mai întâi de toate, răspândirea cultului Sfântului Nicolae în Occident, în condiţiile în care cei 62 de marinari din Bari le-au luat din Mira tocmai pentru a ridica prestigiul religios şi comercial al oraşului lor, dat fiind faptul că Sfântul Nicolae era unul dintre sfinţii care se bucurau de cea mai mare cinste în Occident în secolul al XI-lea. Cu toate acestea, aducerea sfintelor moaşte la Bari (fapt care s-a răspândit ca vântul) va influenţa foarte mult răspândirea cultului Sfântului Ierarh Nicolae în Occident. Evenimentul din 9 mai 1087 (ziua în care au sosit sfintele moaşte la Bari), menţionat de toate cronicile şi analele timpului, va fi consemnat în mod detaliat de către Nichifor din Bari şi de diaconul Ioan (între 1087-1088), iar în următorii zece ani vor mai apărea alte două redactări: una în franceză şi una în rusă. Potrivit relatărilor timpului, sfintele moaşte au fost aşezate acolo unde s-a oprit carul cu boi care le transporta.

Până în secolul al X-lea, data morţii Sfântul Ierarh Nicolae nu a interesat pe nimeni. Acest lucru s-a datorat, pe de o parte, lipsei datelor precise privind anul morţii Sfântului, dar şi faptului că hagiografii au fost mai puţin preocupaţi de redarea exactă a unor evenimente din viaţa Sfântului. Aceştia au căutat, mai întâi de toate, să se adreseze inimii şi apoi minţii. Primul dintre cei care vor propune o dată a morţii Sfântului Ierarh Nicolae este Ioan Diaconul (cca 880), care va redacta şi o Viaţă a Sfântului. În general, ca dată a morţii Sfântului Nicolae a fost recunoscută ziua de 6 decembrie 334, ca urmare a faptului că această dată a morţii Sfântului este indicată de cea mai răspândită lucrare a Evului Mediu, şi anume „Legenda Aurea“ („Legenda Sanctorum“) a lui Jacoppo da Voragine († 1298). Iată şi alte câteva indicaţii privind data morţii Sfântului Ierah Nicolae: († 312) – Nichifor din Bari, care menţionează mutarea moaştelor (1087) după 775 de ani de la moartea Sfântului); († 325) – Ioan Arhidiaconul (Diaconul), care spune că ar fi murit la scurtă vreme după Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325); († 333) – „Konungsannall“ (Analele islandeze); († 334) – „Vita Nicolai Sionite“ indică ca an al morţii pe cel de-al XXVIII-lea al domniei Sfântului Constantin cel Mare; († 341) – Michel Le Quien (1661-1733), care menţionează mutarea moaştelor (1087) după 746 de ani de la mortea Sfântului; († 342) – Sigeberto Gemblacense menţionează mutarea moaştelor (1087) după 745 de ani de la mortea Sfântului; († 343) – „Legenda Aurea“; († 345) – „Analele din Vendôme“; († 351) – Giacomo Filippo din Bergamo (sec. al XVI-lea); († 365) – Goffredo din Bussero (aprox. sec. al XIII-lea), care indică ca an al morţii Sfântului Nicolae pe cel de-al X-lea al păstoririi Sfântului Ambrozie al Milanului. (sursa text CrestinOrtodox.ro)

 

 

 

Icoana Iisus Hristos Pantocrator – Milă şi Dreptate

Mântuitorul Pantocrator -reproducere după icoana în encaustică din Mănăstirea Sfânta Ecaterina, Muntele Sinai

Icoana pictata Iisus Hristos Muntele Sinai

Icoana Mantuitorului Mila si Dreptate de la Muntele Sinai este una dintre cele mai renumite icoane crestine, cea mai veche imagine a lui Iisus Hristos in existenta. Imaginea descrie cele doua naturi ale lui Hristos umanitatea si divinitatea.

reproducere icoana Iisus Hristos pictata in encausticaIcoana Iisus Hristos pictata in encaustica

Icoana care-L infatiseaza pe Mantuitorul Iisus Hristos in calitate Sa de Pantocrator, pastrata inca si astazi in , Munte Sinai, Egipt, este una dintre foarte putinele icoane pastrate de Biserica Ortodoxa de Rasarit inca de din-nainte de Perioada Iconoclasta, cand majoritatea icoanelor au fost distruse de furia celor orbi la minte. Icoana Mantuitorului din Sinai este o icoana ante-iconoclasta ce dateaza din secolul al VI-lea, avand 84 de centimetri inaltime si 45.5 centimetri latime. Icoana este lucrata in tehnica numita “caustica”, adica folosindu-se ceara de albine fierbinte si pigmenti de culoare. Ceara fierbinte, amestecata cu pigmentii de culori diferite, se intindea pe lemnul preparat pentru icoana, fiind mai apoi lucrata cu pensule speciale si cu instrumente metalice, pana sa se raceasca, dupa aceasta ea fiind mai greu de remodelat. Daca ne uitam la aceasta icoana, la prima vedere, nu observam catusi de putin faptul ca Mantuitorului ne priveste in doua chipuri diferite, atat cu iubirea lui nemarginita, cat si cu mania Sa sfanta. Nu observam nici ca mila se invecineaza cu dreptatea si cu rasplata cea intocmai cu faptele. Nici cel mai mic detaliu intalnit in pictura bisericeasca nu este lipsit de rost. Totul are o ratiune, totul transmite ceva credinciosului, incepand de la culorile folosite si terminand cu expresia chipului si pozitia corpului celor zugravite in Icoana. Trasand o linie verticala, pe jumatatea icoanei, icoana Mantuitorului Hristos poate fi astfel impartita in doua registre sau parti (dreapta/stanga).

Mila si pacea de pe chipul Mantuitorului

Mila si Pacea de pe chipul Mantuitorului

Partea stanga a icoanei Mantuitorului este inchinata milei si pacii ce izvorasc din Dumnezeu, spre care toate tind si in care toate isi gasesc rostul existentei lor. Incepand din susul icoanei, cu partea stanga a chipului Sau luminos, si terminand cu partea de jos a icoanei, unde mana binecuvinteaza neincetat pe “cei saraci cu duhul” si doritori de cele sfinte, aceasta intreaga parte umple de nadejde pe cel incercat de multime de ispite si neputincios in fata neputintelor sale.

Ochiul Sau este luminos, plin de pace si liniste, asteptand ca omul sa-si intoarca privirea spre dragostea Lui. Gura se arata si ea lina, tacuta si linistita, aratand parca faptul ca “tacerea este taina veacului ce va sa vina”. Intregul chip este luminat de o lumina calda, blanda, aproape fara nici o urma de umbra ori ascunzis. Mai jos, mana binecuvinteaza dragostea omului, intareste neputintele celui osarduitor spre Dansul si trimite harul Duhului Sau cel Sfant, spre sfintire si indumnezeire.

Ne vin in minte cuvintele auzite de , chiar din gura Mantuitorului, care zic: “Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui.” Aceste cuvinte parca le rosteste Hristos si in aceasta icoana: “Nu te uita doar la neputintele tale, ci priveste si spre dragostea Mea, vezi ca sunt cu tine si te binecuvintez, nu deznadajdui si ne inceta a ma ravni pe Mine, caci spre tine privesc cu chip luminos.” Hristos este “izvorul de apa vie”, care adapa toata faptura. El este mila si tot El este pacea, singurul izvor al celor sfinte doriri. Lumina de pe chipul Sau ne umple de nadejde si ne da sa ne simtit iubiti si asteptati. Nimic nu ne infricoseaza, nimic nu ne sperie, caci: “Dumnezeu este iubire, iar unde este Iubirea, acolo nu mai incape frica, caci iubirea biruieste frica.”

Acesta este chipul cu care Hristos a intampinat pe femeia canaaneanca, la fantana, tot acesta chipul cu care El a intors la dragostea Tatalui multime de inimi. Cu aceasta lumina a privit el pe cea care i-a spalat picioarele cu Mir, pe talharul de pe Cruce si toti pacatosii intorsi la pocainta. Acesta este chipul ce mangaie pe om in rugaciune, acesta chipul care miluieste pe credinciosi si ridica pe cei cazuti.

Cand va fi , Acest chip al lui Hristos il vor vedea cei care vor si auzi cuvintele Sale, zicand: “Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti Imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine.” (Matei 25,34-36) Fie ca mila Domnului sa ne invredniceasca si pe noi sa vedem acest chip al Sau, macar o singura data, si anume la Judecata de Apoi, pentru vesnicie.

Adevarul si dreptatea de pe chipul Mantuitorului 

Adevarul si dreptatea de pe chipul MantuitoruluiPartea dreapta a icoanei Mantuitorului din Sinai este inchinata adevarului si dreptatii ce izvorasc din Dumnezeu, Caruia nimic nu ii ramane intru necunostinta, nimic ascuns si nimic nerasplatit. Incepand din susul icoanei, cu partea dreapta a chipulu Sau incruntat si plin de manie sfanta, si terminand in cea de jos, unde Evanghelia nu este trecuta cu vederea, ci este asezata spre a fi verificata in faptele fiecarui om, aceasta intreaga parte aprinde sufletul de ravna dumnezeiasca, trezindu-l din somnul lenei si delasarii.

Aceasta parte a icoanei este de folos mai mult celor ce se lenevesc in a iubi si a ravni pe Dumnezeu, a celor care cred ca e de ajuns sa fie botezati si sa isi faca o cruce, din cand in cand. Cei ce nu vor face roade vrednice de pocainta se vor intalni cu acest chip, iar inaintea Lui, nici un cuvant de apararea nu vor avea. Toti pacatosii si lenesii sa se infricosese de acest chip, caci Mantuitorul nu este numai bun si milostiv, ci si drept si cu adevarata judecata.

Parintele Nicolae Steinhardt, gandindu-se la dragostea lui Dumnezeu si la mila cu care Acesta il judeca pe om, spune: “In fiecare zi, Dumnezeu sta un ceas pe scaunul dreptatii si 23 de ceasuri pe acela al milei.” Aceasta insa s-a zis spre a intelege ca mai cu multa bucurie Dumnezeu da pacea Sa, decat dreptatea, de aceea, nimeni sa nu se leneveasca ori sa se increada prea mult in mila lui Dumnzeu, ramanand astfel in pacate.

Acesta este chipul cu care Hristos a daramat mesele vanzatorilor din Templu, tot acesta chipul cu care a rostit fariseilor cuvintele grele, precum: “Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inchideti Imparatia cerurilor inaintea oamenilor; ca voi nu intrati, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca mancati casele vaduvelor si cu fatarnicie va rugati indelung; pentru aceasta mai multa osanda veti lua. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inconjurati marea si uscatul ca sa faceti un ucenic, si daca l-ati facut, il faceti fiu al gheenei si indoit decat voi.Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, iar inauntru sunt pline de rapire si de lacomie. Fariseule orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea din afara. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca semanati cu m
ormintele cele varuite, care pe din afara se arata frumoase, inauntru insa sunt pline de oase de morti si de toata necuratia. Asa si voi, pe din afara va aratati drepti oamenilor, inauntru insa sunteti plini de fatarnicie si de faradelege.” (Matei 23)

Cand va fi , Acest chip al lui Hristos il vor vedea cei care vor si auzi cuvintele Sale, zicand: “Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat.” (Matei 25, 41-43) Fie mila Domnului sa nu ajungem sa vedem acest chip al Sau infricosator, iar daca e sa-L vedem, fie ca sa-L vedem in aceasta viata, iar nu in vremea Judecatii de Apoi.

Ne raman in minte cuvintele Psalmistului David, care zic: “Mila si adevarul s-au intampinat, dreptatea si pacea s-au sarutat.” (Psalm 84,10-12) Cu adevarat, in icoana Mantuitorului Pantocrator din Sinai, mila si dreptatea “s-au sarutat” pe acelasi chip al Fiului lui Dumnezeu intrupat. (Sursa text CrestinOrtodox.ro)

Icoana pictata Iisus Hristos Mila si DreptateIcoana pictata Iisus Hristos Mila si Dreptate

Demonstratie video din timpul realizarii icoanei.

Icoana Mantuitorului Iisus Hristos pictata in encaustica de la Muntele Sinai

Icoana Mantuitorului Iisus Hristos pictata in encaustica de la Muntele Sinai

Iconograf – Liviu Dumitrescu

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: